Anchiloglosia, cunoscută și sub numele de fren lingual restrictiv, limbă fixată sau limbă scurtă este o malformație orală congenitală a frenului lingual.
Frenul lingual este țesutul care atașează partea inferioară a limbii de planșeul sublingual (baza cavității bucale).
În anchiloglosie frenul lingual este scurt și îngroșat, mișcările limbii putând fi limitate în funcție de gradul sudării. Aceasta influențează modul în care cel afectat mănâncă, înghite și vorbește.
Afecțiunea afectează un număr limitat de copii și apare mai des în rândul băieților.
Cauzele anchiloglosiei
Posibilele cauze care conduc la anchiloglosie includ:
- factorul genetic – afecțiunea se moștenește genetic (mama, tata sau o rudă apropiată au afecțiunea)
- consumul excesiv de cocaină pe perioada sarcinii
- alte afecțiuni congenitale care afectează fața și gura (despicatura palatină, gura de lup).
Care sunt simptomele anchiloglosiei
Simptomele anchiloglosiei pot varia de la ușoare la grave. Astfel, în formele ușoare și moderate, care trec de multe ori nediagnosticate, cei afectați se adaptează și odată cu înaintarea în vârstă frenul devine mai elastic și mai mobil.
Bebelușii cu anchiloglosie pot prezenta următoarele simptome:
- limbă în formă de inimă sau cu un șanț pe mijloc
- alăptarea dificilă cu dificultăți în prinderea sânului (mamelonului)
- bebelușul nu poate suge sau înghiți corect
- în timpul suptului bebelușul scoate anumite sunete (ca un click)
- alăptarea pentru perioade lungi de timp
- foame constantă
- creștere redusă în greutate, deoarece bebelușul obosește înainte de a fi sătul
- stări de agitație
- balonare – bebelușul înghite frecvent aer.
Mama care alăptează un bebeluș cu anchiloglosie poate prezenta leziuni la nivelul mamelonului datorită atașării incorecte la sân (bebelușul mai mult mestecă mamelonul decât suge).
La copiii mai mari și la adulți pot apărea următoarele simptome:
- tulburări de vorbire (imposibilitatea pronunțării unor consoane)
- dificultăți la înghițire
- dificultate în scoaterea limbii
- dificultăți în a mânca anumite alimente, cum ar fi lingerea unui cornet de înghețată
- dificultăți în a mișca limba către cerul gurii sau dintr-o parte în alta
- dificultăți în a cânta la un instrument de suflat
- malformații ale dinților, mandibulei, gingiilor
- malocluzie
- poziție vicioasă a capului
- igiena orală deficitară, care poate conduce la afecțiuni gingivale și carii dentare
- apnee obstructivă în somn (dificultăți de respirație)
- tulburări de ordin psihologic (frustrare, stres).
Tratamentul anchiloglosiei
Tratamentul anchiloglosiei este controversat. În timp ce unii doctori recomandă corectarea imediată a defectului, chiar înainte de externarea nou-născutului, alții recomandă o abordare în expectativă.
Frenul lingual poate slăbi în timp, problema rezolvând-se, astfel, de la sine. Alteori afecțiunea se poate menține, dar nu creează probleme.
În unele cazuri este necesar ajutorul unui consultant în lactație pentru a rezolva problemele de alăptare. Acesta poate învăța mama cum să ajute bebelușul să apuce sânul și să sugă efectiv.
Atunci când copilul are dificultăți de vorbire (nu poate articula sunetele t, d, s, z, l, etc) logopedul îl poate învăța cum să pronunțe aceste sunete.
Atunci când anchiloglosia produce dificultăți de mâncat, înghițit, vorbire, igienă orală sau dacă provoacă disconfort poate fi necesar tratamentul chirurgical. Acesta se poate realiza prin două procedee: frenotomia și frenuloplastia.
Frenotomia linguală
Frenotomia linguală este o procedură chirurgicală simplă care constă în tăierea frenului restrictiv redând astfel mobilitatea limbii. Se poate realiza cu anestezie locală sau chiar fără anestezie, la nou-născuți (deoarece au foarte puține fibre nervoase și procedura nu provoacă durere). Sângerarea este minimă, iar bebelușul se poate hrăni la sân imediat.
Frenuloplastia
Frenuloplastia este o procedură chirurgicală mai complexă și se poate practica atunci când frenul lingual este prea gros pentru o frenotomie sau când limba este lipită de planșeul bucal. Se realizează în sala de operații, sub anestezie generală.
După procedură, medicul poate recomanda exerciții pentru limbă pentru a grăbi mișcarea limbii și a reduce potențialul de cicatrizare.
Dacă întâmpini dificultăți în alăptarea bebelușului sau dacă copilul tău are dificultăți de vorbire este bine să apelezi la ajutor calificat.
Programează o consultație online prin Getvig.Health și află părerea avizată a unui specialist.
Surse de informare:
www.mayoclinic.org, www.healthline.com, www.nhs.uk, www.cedars-sinai.org
