Atriția reprezintă uzura fiziologică a dinților (tocirea dinților). 

Cu toții suferim de o formă mai ușoară sau mai avansată de atriție dentară. Asta deoarece, în timp, prin masticație, dinții noștri își pierd din țesutul dentar. 

Spre deosebire de toate celelalte tipuri de abraziune dentară, atriția este un proces natural de uzură, pe când la celelalte tipuri de abraziune dentară sunt implicați factori externi, cum ar fi: periatul viguros, folosirea periuțelor de dinți cu peri duri, folosirea pastelor de dinți abrazive, mușcarea anumitor obiecte – creioane/pixuri, abuzul de scobitori, consumul excesiv de alimentele acide sau aciditatea din gură.

În mod normal, atrița dentară intervine lent și natural, însă anumite afecțiuni dentare pot influența apariția accelerată și severitatea acesteia.

Cauzele atriției dentare

Atriția poate fi fiziologică sau patologică (intervine în urma unor afecțiuni dentare).

De obicei, atriția avansată și excesivă este de natură patologică, necesitând intervenția unui medic dentist. 

Cele mai frecvente cauze ale atriției includ:

  • Bruxismul – din punct de vedere patologic, bruxismul este cea mai frecventă cauza a atriției. Bruxismul o afecțiune a dinților, care duce la măcinarea acestora, în urma încleștării maxilarelor și a scrâșnirii dinților în timpul nopții sau în situații de stres.
  • Absența dinților masticatori (premolari și molari) – în lipsa dinților masticatori, dinții frontali preiau și sarcina acestora, ceea ce impune o presiune crescută și un contact mult mai frecvent al acestora. Rezultatul fiind uzarea accelerată a dinților frontali.
  • Ocluzia disfuncțională – ocluzia reprezintă contactul maxilarelor, iar în situația disfuncțiilor ocluzale, contactul dintre dinți este dezechilibrat, ce poate duce la uzura acestora.
  • Lucrările protetice realizate incorect – în situația anumitor lucrări protetice realizate incorect, cum ar fi coroanele,  punțile sau implanturile dentare imprecise în raport cu dinții opuși, punctele de contact nefiind uniforme duce în timp la eroziunea țesutului dentar.

Semne și simptome ale atriției dentare

  • Pierderea anatomiei dinților – modificarea formei dinților (dinții se scurtează)
  • Pierderea structurii dintelui 
  • Sensibilitate sau durere a dinților – Atriția poate fi în întregime asimptomatică sau poate provoca hipersensibilitate dentinară.
  • Gingii dureroase –  traumele ocluzale pot cauza sensibilitate la nivelul ligamentelor parodontale, ceea ce poate provoca dureri la nivelul gingiilor.
  • Modificarea culorii dinților – de obicei dinții devin mai galbeni, deoarece uzura smalțului  dentar duce în timp la expunerea dentinei (stratul mai moale de sub smalț), care este mai închis la culoare.

Complicații ale atriției dentare

  • Modificarea ocluziei (mușcăturii)  – dinții tociți excesiv produc o modificare a ocluziei și implicit la o ocluzie disfuncțională.
  • Pierderea stabilității ocluzale – care poate duce la mobilitatea dinților și în timp, la pierderea acestora.
  • Deteriorarea lucrărilor protetice – ocluzia disfuncțională, cauzată de modificarea formei dinților duce în timp la deteriorarea lucrărilor protetice.

Tratamentul atriției dentare

În situația pierderii excesive a suprafeței dentare, poate fi necesară o intervenție cosmetică sau funcțională a dinților.

Prima etapă a tratamentului implică stabilirea cauzelor și tratarea acestora.

Examinarea stomatologică include, de obicei:

  • Localizarea și severitatea uzurii dinților
  • Examen ortodontic
  • Analiza ocluziei – funcția articulației temporomandibulare și a musculaturii asociate
  • Analiza țesuturilor dure
  • Analiza țesuturilor moi intra-orale.

În funcție de cauza uzurii dentare, există diverse opțiuni de tratament. Cel mai frecvent, tratamentul în ceea ce privește atriția dentară implică o combinație de tratament ortodontic, pentru restabilirea ocluziei, restaurări dentare ale dinților deteriorați și tratament al bruxismului (de exemplu, purtarea unei gutiere de protecție).

Soluțiile de restaurare a părții dentare pierdute în urma atriției sunt:

  • coroanele dentare – sunt utilizate în cazul în care dintele s-a tocit mai mult de jumătate.
  • restaurările din ceramică – se folosesc în cazul uzurii profunde. Restaurările din ceramică sunt recomandate de obicei, pentru restaurarea dinților masticatori, deoarece sunt mai rezistente.
  • restaurările din compozit – se adăuga material fotopolimeric în zonele în care dintele s-a tocit, pentru restabilirea coroanei dentare
  • fațetele dentare din ceramică – sunt utilizate adesea pentru dinții frontali, deoarece sunt mai estetice și mai rezistente decât restaurările din compozit.

A doua etapă a tratamentului implică de obicei remineralizarea dentară, prin aplicarea unor agenți de întărire a smalțului dentar, cum ar fi gelurile sau pastele de dinți cu fluor.

Dacă prezinți semne de atriție dentară, stabilește acum o programare la medicul stomatolog. În urma unui examen stomatologic, medicul stomatolog îți va indica cauzele exacte ale uzurii tale dentare și îți va recomanda tratamentul potrivit.

Ai gasit acest articol util?

Ai gasit acest articol util? Arata-l si prietenilor tai pe Social Media

Share on facebook
Share on linkedin

Ai Grija de
Zambetele Tale!

Afla cum poti avea dinti mai albi si un zambet stralucitor din ”Ghidul tau pentru dinti mai albi”

cropped-logo.png

Cauta in articolele Vigor Dent
folosind campul de mai jos

Notificare: Acest website foloseste cookies pentru a-ti personaliza experienta.